Draga Myra: E frumos să ne amintim de zile de la copilăria în ţara dumneavoastră, precum şi mirosurile si sunetele de vioara ţigănească. Am ascultat "Czardas" de Monti şi "Four Seasons" de Vivaldi. Război şi intoleranţă rasială este un lucru teribil şi cei care suferi cel mai mult sunt nevinovaţi.
Pittrice conosciuta in America Latina, specialmente Messico e Brasile, con più di 60 mostre individuali, e circa 150 mostre collettive.
Su blog desde 2007
Myra Landau è senza dubbio un punto fermo nella storia dell’arte latinoamericana.
Nata in Romania, ma cresciuta da quando aveva 12 anni tra Brasile e Messico, Myra Landau ha adottato le colline romane come dimora, dopo essere arrivata in Italia nel 1994.
«Non ho patria, e anche la parola patria non mi piace. Ho vissuto in molti paesi, ma sono una persona senza limiti di frontiere o bandiere. Dove ho gli amici, sono a casa e l'Italia è per me cosi». Racconta in queste poche parole la sua intensa vita, iniziata dalla fuga dall’Europa sconvolta dalla guerra e dai regimi totalitari, approdata sulla riva della libertà espressiva del Brasile degli anni ’50.
La Landau è poi maturata come artista in Messico, dove ha lavorato ed insegnato belle arti per decenni.
Vade retro è il romanzo intenso della sua vita, scritto in quattro lingue.
9 commenti:
Uma constelação de estrelas em um céu muito azul...Completamente azul.LINDO!
Dieses Bild hat mich als Kind erinnern und zur Schule gegangen mit meinem weißen Kittel und Mädchen malen sie in blauer Tinte...
Küsse
Bom dia, Myra!
Que liiiiiiindo este teu trabalho!
Palavras aladas na imensidão azul!
O verbo era... PERMANECER... aqui admirando esta belezura!
Bj grande pra ti
Я рад, знать несколько языков, и я могу вам сказать, мое детство по-разному
поцелуи
Draga Myra:
E frumos să ne amintim de zile de la copilăria în ţara dumneavoastră, precum şi mirosurile si sunetele de vioara ţigănească. Am ascultat "Czardas" de Monti şi "Four Seasons" de Vivaldi. Război şi intoleranţă rasială este un lucru teribil şi cei care suferi cel mai mult sunt nevinovaţi.
pupici
E o homem se perdeu nas escritas de vida.
E por isso assistimos a tantas barbaridades.
beijo
e da escrita do homem, triste sina, a incompreensão. Bjos.
A escrita me inspira mais que a fala.
:)
Posta un commento